Tuesday, April 12, 2016

Astia suntem

Cum pot exista diferente atat de mari in gandire intre membrii unei specii?
Cand eram mica, si inca credeam ca exista magie si un dumnezeu, totul era frumos. Apoi am vazut ce fel e lumea. Am aflat despre razboaie, despre cum se ranesc oamenii intre ei si cum  chiar le face placere acest lucru, despre cum carnea provine din animale ucise, despre cum viata nu conteaza. Si m-am intrebat doar : "de ce?".
Da, poate spun oamenii de stiinta ca viata este ceva banal si ca este natural ca ea sa apara, dezgolind-o de orice sens divin, dar asta nu o face mai putin magnifica. Fiecare vena, fiecare neuron, toti au cai specifice, stiu exact pe unde sa se duca. Si nu numai asta, dar creierele noastre "secreta" mintea, personalitatea si tot ceea ce ne face pe noi, noi. Dar exista o lipsa de apreciere fata de realele valori pe care ar trebui sa le aiba un om.
Exista interesele primare, instinctuale, in care se incadreaza si empatia de care chiar si animalele dau dovada. E uimitor cum nu trebuie sa ai constiinta de sine pentru a fi empatic. Cumva...oamenii, chit ca au constiinta de sine, nu sunt empatici. Prea multi dintre ei sunt psihopati.
Abia dupa ce omul da dovada de aceste instincte, se poate orienta asupra valorilor, ca morala si arta. Deci cum putem, ca specie, sa avem indivizi mai prejos, dar si mai presus de animale?
Si cum putem fi noi, cei care nu avem notiunea de moralitate sa decidem valoarea unei vieti? Nu o putem cuantifica, fiindca viata este o valoare in sine!
Nu tratam asftel doar animalele, ci si pe proprii batrani. Uitati, singuri, neingrijiti. Fiindca ei nu mai reprezinta nimic pentru noi, pentru societate. Este simplu sa abandonezi un animal fiindca e batran, este la fel de usor sa abandonezi un bunic.
Schimbarea ar trebui sa vina din noi, din educatie. Este nevoie de o reforma a valorilor, fiindca omul nu este si nici nu a fost pe primul loc. Planeta si natura vor supravietui si fara noi. A, inchizi apa la robinet cand nu o folosesti fiindca vrei sa salvezi planeta. Nu, puiule, te salvezi pe tine. Planeta rezista si fara tine. Unii stiu ca facand rau mediului, isi fac rau chiar lor...dar sunt prea multe industrii la mijloc ca sa putem opri aceasta "masina" (cum o numeau pink floyd).
Astfel ne degradam...si meritam tot raul care ni se intampla. Din pacate realitatea difera, si sufera doar cei inocenti.
Ca specie, lumea ar fi mai buna fara noi, a se vedea ce fel este fauna in zona Cernobal. Suntem mai toxici decat acele radiatii, dar indraznim sa luam viata altora in propriile maini. Indraznim sa dam la o parte pe cineva care nu se mai integreaza in grupul nostru pe baza faptului ca ne-a creeat inconveniente.
Nu exista respect fata de viata, fata de singura farama de magie ramasa in lumea asta (mintea, procesele psihice). In India dansatorii isi cer scuze pamantului inainte de o reprezentatie, fiindca urmeaza sa il loveasca puternic...dar avem industrii ca cea a blanii, a produselor de lactate, a animalelor de rasa.
Abuzul nostru asupra animalelor nu cunoaste sfarsit. Smulgem puiul de langa mama, il incarceram, el nu stie de ce se petrece asta, el vroia doar sa fie cu mama. Luam laptele mamei pentru consumul nostru, o lovim, o facem iar sa fete. procesul se repeta. pana este epuizata si abia apoi...doar apoi...ii taiem gatul si asteptam sa sangereze, atarnata cu capul in jos, in manunchi cu alte animale.
Asta este maretul om, stapan peste tot ce e viu.
Va e frica de Diavol si de iad? Ha! voi sunteti divolul, si asta este iadul.
Vrei sa vezi frumosul in lume? Astia sunt ochelari de cal.

Sunday, November 16, 2014

Tipete

O opera de-a unui bun amic, Alex.



Ţipetele-ţi sunt regurgitate-nspre mine, invaluindu-mi gatul in funie, strangand durerea aici, tocandu-mi prin ceafa pana in marul lui adam un trotuar ce mi-a despartit in cutremur de placere sina spinarii, injectandu-si cioburile in venele tale, te strang de perete lanturile si te strange departe de lume agonia mea, pielea mea se ineaca inghitind prin pori cascada ta de sange, bate inima ta degeaba, cand tamplele ti-s priponite, ai ochii bulbucati privindu-mi sufletul si incercand sa-l intelegi inima ta bate tumoare, plina de amintiri, ti-au disparut degetele, iti sunt in stomac incercand sa-ti trezeasca fluturii ce nu mai au loc sa zboare, suvitele-ti sunt luate de vant, la capatul lor fiindu-ti legati anii. Repeti monoton o rugaciune cand zeii plini de viermi iti zac cuminti la picioare. Printre crapaturile peretelui ies inghetand radacinile libertatii... este frig, si o sa cada peretele asta peste noi.

Thursday, July 3, 2014

Black Sun Hysteria III

    Dupa cum observati, locatia s-a schimbat. Club scena este inchis pe vara, din cate am inteles.
     Nu stiu ce altceva ar mai fi de mentionat aici...
     Asteptam sa va revedem :D

     

Sunday, June 22, 2014

Bastanu' speriat de domnisoara

   Hey. Long time, no see.
   Am sa va spun o poveste. O poveste despre minunata lume in care traim. O lume in care misoginii se tem de femei. O lume in care nu esti in siguranta nicaieri.
   Ieri...o zi stresanta. A inceput prost. A decurs prost. Eram in statie cu baietii, asteptam un autobuz, pe la orele 6 seara. Stateam frumusel pe banca, fumam o tigara cand au inceput sa zboare pietre spre noi. Pentru ca aici, in aceasta tara, inca se mai foloseste metoda asta. Nu iti place de cineva? Stone them! Asa, pur si simplu. Ca poate nu iti place tie ca are dreaduri sau ca poarta bocanci inalti. Desi am mai patit din astea, chiar si in curtea liceului aruncau cu pietre dupa mine (gardianul nu a facut nimic, directoarea nu a facut nimic), dupa ce am fost asaltata si injurata aproape zilnic, dupa ce am reusit sa scap in ultimul moment de un viol si dupa ce am fost taiata pe fata pentru ca nu am vrut sa le dau portofelul, va asteptati sa stau degeaba? Nu. Indignarea mea a fost maxima. Piatra respectiva m-a nimerit in spate si a durut mult timp.
   Ne ridicam, ne intoarcem sa vedem ce naiba. Un cocalar infect, cu trei muieri dupa el, si cate 2-3 copii de fiecare muiere. El...ne invita la bataie. Eu ii spun ca ar trebui sa invete sa isi educe copii. Bineinteles ca din moment ce am ripostat nu a mai avut asa mult tupeu, si s-a indepartat vreo cativa metri. Eu dupa dansul, prima, cu baietii in spatele meu(si nu, nu am actionat asa doar pentru ca eram insotita). Pur si simplu m-am saturat de situatia de cacat, de modul in care sunt tratata doar pentru ca arat diferit. Fara sa ii invadez spatiul personal (o distanta de vreo 3-4 metri intre noi), il rog frumos sa isi ceara scuze pentru ce au facut copii. Incerc sa ii explic ca nu e ok...cand ma trezesc cu un jet de spray iritant fix in ochi, in nas si in gat.
   Omul era cu doua capete mai mici ca mine, dar evident, mai mare ca varsta. Acum, spuneti voi...un tip ...se ia de tine, insisti sa isi ceara scuze, iar el se simte amenintat intr-atat incat sa faca o astfel de treaba.  Amenintat de o fata...de o slabatura ca mine. NU am zbierat, nu am injurat, m-am purtat pe cat de politicos am putut, asa cum m-au invatat parintii. Dar acest pitecantrop, pus fata in fata cu "himera" lui se panicheaza, da un jet de impotenta in fata si fuge cat il tin copitele. Toti ne-am luat din jetul ala. Dar cel mai mult eu. Femeile lui si copii se amuzau cat cuprinde iar nenorocitul a avut noroc ca a reusit sa imi dea in ochi altfel l-as fi fugarit tot orasul. Mi-am dat seama prea tarziu ce avea in mana. Pentru ca idiotul, il ascunsese cu ochelarii de soare. Dar serios acum...mare "macio mien" sa se simta amenintat de o fata? Macar sa imi dea omeneste un pumn, dar nu asa...ca o pizda. Din cate se observa, cocalarii sunt buni doar de gura. Atat. Nu sunt interesati sa stie ce suntem si de unde venim...existenta nostra in lumea lor ii zgariem pe retina. Se simt incoltiti de noi, ca niste animale. Fac displayuri de putere, se dau mari si tari, iar cand sunt infruntati, fug ca niste pizde.
Acum, depre senzatia respectiva...a fost groaznic. Nu puteam sa vad, nu puteam sa respir. Nu puteam trage aer in mine. Nu puteam sa vorbesc. Imi era teama ca voi face o reactie alergica la substantele alea. Simteam ca mi se topeste fata...ma simteam oparita, pielea mea era iad. Am fost dusa de unul dintre baieti la baia unei benzinarii, in timp ce celalalt il vana pe cocalar. Mi-am spalat fata, am tras un urlet de nervi...l-am speriat pe tipul de la benzinarie, dupa care am ajuns toti acasa (eu orbita complet) la unul dintre ei. Au urmat ore de ingrijire, servetele umezite in lapte (daca va gasiti intr-o astfel de situatie, sa stiti ca face minuni), in cafea, in demachiant, in aloe, si in dracu' mai stie ce...am reusit, in final, sa imi recapat vederea, dar cu respiratul a fost foarte greu. Ajunsa acasa, am facut un dus, si acum sa vedeti distractie. Toata "zama" care mi-a ramas in par s-a raspandit in aer de la apa. Iar am inspirat substante toxice. Ca sa nu mai spun ca m-a usturat tot corpul. Din toate cremele calmante pe care le-am folosit, cea mai buna a fost una cu extract de melc. In sensul ca in cateva secunde, nu mai simteam nicio arsura.
   Revenind...cat trebuie sa mai induram tratamente din astea? Cat timp? Eu una credeam ca am terminat cu evul mediu. Ultima oara cand m-am uitat la stiri eram in U.E., si din cate stiu eu suntem in 2014. Si nu, nu cer tratament preferential pentru ca sunt fata. Dar nu inteleg ce amenintare pot reprezenta eu...mai ales pentru un "bastan bazat". Am avut si noi campania Black Cat care nu a facut mai nimic, ca nu are cu cine. Si ca ultima intrebare, trebuie si la noi sa fie ucisa o fata doar pentru ca e diferita? (ma refer aici la Sophie Lancaster).

Saturday, April 19, 2014