O opera de-a unui bun amic, Alex.
Ţipetele-ţi sunt regurgitate-nspre mine, invaluindu-mi gatul in funie, strangand durerea aici, tocandu-mi prin ceafa pana in marul lui adam un trotuar ce mi-a despartit in cutremur de placere sina spinarii, injectandu-si cioburile in venele tale, te strang de perete lanturile si te strange departe de lume agonia mea, pielea mea se ineaca inghitind prin pori cascada ta de sange, bate inima ta degeaba, cand tamplele ti-s priponite, ai ochii bulbucati privindu-mi sufletul si incercand sa-l intelegi inima ta bate tumoare, plina de amintiri, ti-au disparut degetele, iti sunt in stomac incercand sa-ti trezeasca fluturii ce nu mai au loc sa zboare, suvitele-ti sunt luate de vant, la capatul lor fiindu-ti legati anii. Repeti monoton o rugaciune cand zeii plini de viermi iti zac cuminti la picioare. Printre crapaturile peretelui ies inghetand radacinile libertatii... este frig, si o sa cada peretele asta peste noi.
