Blow energy drink

Song of the day

Bind torture and kill.
Too bad we have to deal with the legal stuff, else we would all force our wrath upon the world.
If all the hackers in the world would join together and destroy all the communication systems, society would fall in chaos. Anarchy, our will be done.

Song of the day :D

Tovarasul Marian

Mergeam linistita pe strada. Aveam de gand sa imi cumpar un strudel sau ceva cu vanilie.Si cum mergeam asa...frumos...nervos...apare in fata mea o gloata de oameni. Un nene era cazut pe jos, alt nene inceca sa ii faca masaj cardiac celui cazut. Dar cu o tehnica pe care nu am mai vazut-o pana atunci. Statea aplecat deasupra celui cazut, cu o sacosa de plasa in mana stanga si pumnul maini drepte il apasa pe cel cazut, in ficat o.O
Mi-am spus :"asta e momentul meu" asa ca alerg spre tataie, si din viteza ma arunc in genunchi ca un rock star. Iau pulsul de la caroida, nimic. Asa ca ii fac masaj cardiac. Dupa cateva secunde isi revine. Ii iau pulsul din nou si pentru cateva momente am avut impresia ca o sa ii plesneasca carotida, dupa care se regleaza, devenind abia perceptibil."Are puls, filiform!"strig. Verific pulsul radial la ambele maini. "Are puls radial, simetric", "Sa te ajute dumnezeu pentru ce faci, domnisoara!". Privea in gol, miscarile nu ii erau coordonate. II verific reflexul pupilar. Lipsa. Imi era clar atunci ca ori a avut si un atac cerebral, ori s-a trezit din morti direct intr-o criza. Peste un minut a inceput sa ma stranga de mana.
-Ma auziti?
Incerca sa articuleze ceva dar nu reusea.
-Strange-mi mana,daca ma auzi!
Ma strange. Clar, aude.
-Miscati-va picioarele!
Si le misca, nu dadea semne de paralizie. Nici de pareza, muschii fetei erau in regula.
-Aveti senzatie de furnicaturi pe undeva?
-...nu....
Bun, vorbeste.
-Cum va numiti?
-...m...marian...
-Domnu' Marian, trebuie sa stati linstit, sa nu va miscati.
-Vreau sa merg acasa. Nu vreau cu salvarea, vreau acasa!
-Va asteapta cineva acasa? aveti sotie?
Izbucneste in plans, imi duce mainile spre fata lui si isi ascunde plansul dupa ele, sarutandu-le si multumindu-mi. Cand reuseste sa isi concentreze privirea, se uita spre mine si ma mangaie parinteste pe cap. Am fost uimita! de obicei oamenii se uita stramb la mine si ma judeca dur doar pe baza lookului meu. Iar el ma mangaie?! wtf... Un domn suna dupa salvare. Cand l-am auzit folosind expresia "decubit dorsal" stiam ca are si el ceva cunostinte medicale.
Am observat atunci ca saracul om tuseste. L-am ajutat sa se intoarca pe o parte ca sa-i fie mai usor. Ii sustineam capul, aveam impresia ca simt ceva ud. Era sange. Atunci tovarasii lui au inceput  sa traga de el, sa il ridice, sa il duca acasa. "Voi vedeti ca are capul spart? unde sa il duceti? Un traumatism ca asta l-a afectat intr-un fel, iar eu nu pot sa stiu cum anume! are nevoie de un RMI si de ECG, va dati seama ca amicul vostru a fost mort pana acum cateva minute?!"
Apoi mai intervine si o doamna "Lasati-o voi pe domnisoara, ca stie ea ce face!"
Acum, si tovarasu' Marian vrea sa se ridice. Il tin de ceafa si il imping usor pe piept spunandu-i sa stea intins inca putin si apoi il duc eu acasa. M-a ascultat si s-a intins la loc. Gloata de oameni se tot marea...
Si in sfarsit ajunge salvarea. Vine doamna, o injura toata masa aia de oameni, ca pana vine salvarea mor oamenii. E adevarat, dar nu sunt destule masini de salvare. Ma intreaba daca il cunosc. "Nu il cunosc, dar stiu ca il cheama Marian... S-a lovit tare la cap, a avut nevoie initial de un masaj cardiac pe care i l-am facut cu succes, evident. Pulsul este simetric dar filiform. Nu a avut reflexe pupilare o vreme, ma gandesc ca o fi avut vre-un atac cerebral, nu pot sti sigur. Nu da semne de paralizie sau pareza".
-Si in ce an esti la medicina, domnisoara?  ma intreaba zambind.
-Nu sunt...
-Pai de ce?! Ar trebui!
-Nu am posibilitati financiare.

Vine colegul ei cu targa, il ridicam toti e 'nea Marian si il asezam pe respectiva targa.
Usile ambulantei se inchid, multimea de privitori se rareste...un domn vine sa imi stranga mana.
Abia acum ca s-a terminat totul, imi tremura picioarele. Imi continui drumul spre patiserie,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ajunsa acolo, ma simteam deja mai bine.
Pe o banca in parc, seara, dupa acest eveniment, domnisoara isi savureaza placintica cu vanilie, cafeaua si tigara cea de toate zilele.
Respiram usurata.

Judecati-ma toti

          Printre mii de lumini palpaitoare ce-mi fac ochii sa se zbata spasmodic, ma indrept catre o destinatie necunoscuta. Eu si altii. Altii ce ma judeca. Ma judeca pe nedrept. Ma judeca pentru ca sunt inchisi la minte. Cand se uita la mine vad doar o destrabalata cu parul mov si vestimentatia neagra. Dar eu merg in ton cu muzica si cu hainele negre. Fiecare nota suparata a chitarilor electrice, fiecare nota captata de instrumente al caror scop este sa inregistreze aceste sunete pentru ca apoi sa le imparta muritorilor de rand printre care ma numar si eu. Pasesc ritmic in ton cu aceste sunete emanate de castile mp3ului meu. Pasesc si cu fiecare pas mi se umple pieptul de o energie aproape orgasmica. Si pe masura ce secundele trec, pe masura ce energia se acumuleaza asteptand sa fie eliberata in punctul culminant al melodiei, eu simt ca pasesc pe cranii si le sfaram in mii de bucati! visez ca pasesc pe cadavrele celor ce ma judeca si le zambesc obscen. Le trag si cate o privire, la fel de obscena, caci sunt o nimfomana a suferintei lor. Se uita dezgustati pe langa privirea mea maniacala, sau poate se uita FIX in ochii mei, cu sfidare de bovina tampa. Si se uita, se uita, indelung si tamp. Tamp, TAMP!!! Si nu as vrea nimic mai mult in acele momente decat sa eliberez acea energie din mine asupra acestor oligofreni cu care zilnic trebuie sa ma confrunt. Legea. Doar ea ma tine de la a actiona conform ideilor si principiilor mele.
          Toate babele cu ochii strambi in cap ce merg cu gura deschisa, toti cocalarii borati ce se holbeaza si rad ca si cum as fi vreun clown. Uneori mai au si impertinenta de a urla "moartea! satana!" Pai cum frate, tu esti atat de bazat pe tine incat sa razi in fata mortii si a lui Satan? Esti atat de convins, in pula mea, ca ai actionat conform religiei tale? Esti sigur ca nu ai incalcat legile dumnezeului tau? Parca tu erai ala care "a aruncat primul piatra" dat fiind ca ma judeci asa cum o faci, parca tu erai ala care "si-a ranit aproapele", parca tu erai cel ce "nu si-a onorat parintii" cand i-a mintit si le-a furat din casa ca sa isi ia droguri pentru a-si ucide singurul neuron ce - saracul - pluteste singuratic in neantul neurocraniului tau. Si cate si mai cate nu ai facut tu. Chiar sunt sigura ca deja te-ai futut desi nu esti casatorit. Iar eu, eu nu pretind ca sunt ceva ce nu sunt. Eu din punctul vostru de vedere sunt o mare pacatoasa, dar sunt mai blanda decat voi, mai inteleapta, mai intelegatoare, mai empatica si mai umana.
          "De ce esti asa? Da' tu esti in toate mintile?" si ma rog de ce nu as fi in toate mintile? Pentru ca iau pisici de pe strada, le duc la veterinar si platesc costurile din buzunarul meu, ori am grija de ele o perioada pana le gasesc un camin? Pentru ca am o viziune complexa asupra vietii? Pentru ca nu consider sexul oral a fi o injosire? Pentru ca orice vietate are o esenta energetica ce trebuie conservata si respectata? Pentru ca sunt bisexuala? Pentru ca am luat droguri? Pentru ca mi-ai spus ca nu intelegi nimic din ce scriu, ca e "prea complex" pentru tine? Pentru ca ma imbrac in negru? Pentru ca atunci cand iubesc, as face orice pentru cel ce-l iubesc? Pentru ca sexul este pentru mine o nevoie animala a omului ce nu coincide cu iubirea? Pentru ca nu ma limitez? pentru ca...nu iert?
          Oamenii astia sunt problema societatii noastre. Ei si limitarea lor. Sunt constransi de preconceptii, dar lor le este bine acolo. Cat timp se conformeaza au un locusor in sanul societatii, dar stiti, mie nu imi place la inghesuiala. Sunteti deja prea multi acolo, iar eu nu suport mirosul de transpiratie si imbecilitate.
           Astazi a plouat seara, cand ma intorceam acasa. Imi curgeau picaturile de ploaie pe fata, machiajul negru imi era scurs si parul imi era ud. Ascultam "The art of suicide" a lui Emilie Autumn si nu ma puteam gandi decat ca sunt perfecta asa cum sunt. E adevarat, nu in ochii societatii, ci in ochii mei. Si ma enerva fiecare plod hipster ce trecea pe langa mine, fiecare emo kid ce ma privea adulator, fiecare metalhead ce incerca din rasputeri sa nu ma priveasca pentru ca, hei! eu nu sunt nimic special :)) fiecare baba cu balele la gura, fiecare tiganoi ce se holba insistent, fara nici cea mai mica jena, fiecare pitipoanca ce se crede sfanta desi s-a futut cu un numar considerabil de tiganoi.
          Si ajung acasa, uda si infrigurata. Ce bine ca nu am luat cutitul cu mine, altfel nu as fi ezitat sa il infing in primul nemernic ce m-ar fi abordat, asa cum am mai facut inainte. Nu sunt in toate mintile zici? XD Asa e. Am atatea minti incat unele mi-au iesit din cap, dar inca mai plutesc in jurul meu, comparativ cu ei, care, mintisoara le sta lejer in capul mic.
           Prea multi prosti. Unde e ciuma bubonica, cand ai nevoie de ea?
           Judecati-ma toti...