Sunday, June 22, 2014

Bastanu' speriat de domnisoara

   Hey. Long time, no see.
   Am sa va spun o poveste. O poveste despre minunata lume in care traim. O lume in care misoginii se tem de femei. O lume in care nu esti in siguranta nicaieri.
   Ieri...o zi stresanta. A inceput prost. A decurs prost. Eram in statie cu baietii, asteptam un autobuz, pe la orele 6 seara. Stateam frumusel pe banca, fumam o tigara cand au inceput sa zboare pietre spre noi. Pentru ca aici, in aceasta tara, inca se mai foloseste metoda asta. Nu iti place de cineva? Stone them! Asa, pur si simplu. Ca poate nu iti place tie ca are dreaduri sau ca poarta bocanci inalti. Desi am mai patit din astea, chiar si in curtea liceului aruncau cu pietre dupa mine (gardianul nu a facut nimic, directoarea nu a facut nimic), dupa ce am fost asaltata si injurata aproape zilnic, dupa ce am reusit sa scap in ultimul moment de un viol si dupa ce am fost taiata pe fata pentru ca nu am vrut sa le dau portofelul, va asteptati sa stau degeaba? Nu. Indignarea mea a fost maxima. Piatra respectiva m-a nimerit in spate si a durut mult timp.
   Ne ridicam, ne intoarcem sa vedem ce naiba. Un cocalar infect, cu trei muieri dupa el, si cate 2-3 copii de fiecare muiere. El...ne invita la bataie. Eu ii spun ca ar trebui sa invete sa isi educe copii. Bineinteles ca din moment ce am ripostat nu a mai avut asa mult tupeu, si s-a indepartat vreo cativa metri. Eu dupa dansul, prima, cu baietii in spatele meu(si nu, nu am actionat asa doar pentru ca eram insotita). Pur si simplu m-am saturat de situatia de cacat, de modul in care sunt tratata doar pentru ca arat diferit. Fara sa ii invadez spatiul personal (o distanta de vreo 3-4 metri intre noi), il rog frumos sa isi ceara scuze pentru ce au facut copii. Incerc sa ii explic ca nu e ok...cand ma trezesc cu un jet de spray iritant fix in ochi, in nas si in gat.
   Omul era cu doua capete mai mici ca mine, dar evident, mai mare ca varsta. Acum, spuneti voi...un tip ...se ia de tine, insisti sa isi ceara scuze, iar el se simte amenintat intr-atat incat sa faca o astfel de treaba.  Amenintat de o fata...de o slabatura ca mine. NU am zbierat, nu am injurat, m-am purtat pe cat de politicos am putut, asa cum m-au invatat parintii. Dar acest pitecantrop, pus fata in fata cu "himera" lui se panicheaza, da un jet de impotenta in fata si fuge cat il tin copitele. Toti ne-am luat din jetul ala. Dar cel mai mult eu. Femeile lui si copii se amuzau cat cuprinde iar nenorocitul a avut noroc ca a reusit sa imi dea in ochi altfel l-as fi fugarit tot orasul. Mi-am dat seama prea tarziu ce avea in mana. Pentru ca idiotul, il ascunsese cu ochelarii de soare. Dar serios acum...mare "macio mien" sa se simta amenintat de o fata? Macar sa imi dea omeneste un pumn, dar nu asa...ca o pizda. Din cate se observa, cocalarii sunt buni doar de gura. Atat. Nu sunt interesati sa stie ce suntem si de unde venim...existenta nostra in lumea lor ii zgariem pe retina. Se simt incoltiti de noi, ca niste animale. Fac displayuri de putere, se dau mari si tari, iar cand sunt infruntati, fug ca niste pizde.
Acum, depre senzatia respectiva...a fost groaznic. Nu puteam sa vad, nu puteam sa respir. Nu puteam trage aer in mine. Nu puteam sa vorbesc. Imi era teama ca voi face o reactie alergica la substantele alea. Simteam ca mi se topeste fata...ma simteam oparita, pielea mea era iad. Am fost dusa de unul dintre baieti la baia unei benzinarii, in timp ce celalalt il vana pe cocalar. Mi-am spalat fata, am tras un urlet de nervi...l-am speriat pe tipul de la benzinarie, dupa care am ajuns toti acasa (eu orbita complet) la unul dintre ei. Au urmat ore de ingrijire, servetele umezite in lapte (daca va gasiti intr-o astfel de situatie, sa stiti ca face minuni), in cafea, in demachiant, in aloe, si in dracu' mai stie ce...am reusit, in final, sa imi recapat vederea, dar cu respiratul a fost foarte greu. Ajunsa acasa, am facut un dus, si acum sa vedeti distractie. Toata "zama" care mi-a ramas in par s-a raspandit in aer de la apa. Iar am inspirat substante toxice. Ca sa nu mai spun ca m-a usturat tot corpul. Din toate cremele calmante pe care le-am folosit, cea mai buna a fost una cu extract de melc. In sensul ca in cateva secunde, nu mai simteam nicio arsura.
   Revenind...cat trebuie sa mai induram tratamente din astea? Cat timp? Eu una credeam ca am terminat cu evul mediu. Ultima oara cand m-am uitat la stiri eram in U.E., si din cate stiu eu suntem in 2014. Si nu, nu cer tratament preferential pentru ca sunt fata. Dar nu inteleg ce amenintare pot reprezenta eu...mai ales pentru un "bastan bazat". Am avut si noi campania Black Cat care nu a facut mai nimic, ca nu are cu cine. Si ca ultima intrebare, trebuie si la noi sa fie ucisa o fata doar pentru ca e diferita? (ma refer aici la Sophie Lancaster).