Tovarasul Marian

Mergeam linistita pe strada. Aveam de gand sa imi cumpar un strudel sau ceva cu vanilie.Si cum mergeam asa...frumos...nervos...apare in fata mea o gloata de oameni. Un nene era cazut pe jos, alt nene inceca sa ii faca masaj cardiac celui cazut. Dar cu o tehnica pe care nu am mai vazut-o pana atunci. Statea aplecat deasupra celui cazut, cu o sacosa de plasa in mana stanga si pumnul maini drepte il apasa pe cel cazut, in ficat o.O
Mi-am spus :"asta e momentul meu" asa ca alerg spre tataie, si din viteza ma arunc in genunchi ca un rock star. Iau pulsul de la caroida, nimic. Asa ca ii fac masaj cardiac. Dupa cateva secunde isi revine. Ii iau pulsul din nou si pentru cateva momente am avut impresia ca o sa ii plesneasca carotida, dupa care se regleaza, devenind abia perceptibil."Are puls, filiform!"strig. Verific pulsul radial la ambele maini. "Are puls radial, simetric", "Sa te ajute dumnezeu pentru ce faci, domnisoara!". Privea in gol, miscarile nu ii erau coordonate. II verific reflexul pupilar. Lipsa. Imi era clar atunci ca ori a avut si un atac cerebral, ori s-a trezit din morti direct intr-o criza. Peste un minut a inceput sa ma stranga de mana.
-Ma auziti?
Incerca sa articuleze ceva dar nu reusea.
-Strange-mi mana,daca ma auzi!
Ma strange. Clar, aude.
-Miscati-va picioarele!
Si le misca, nu dadea semne de paralizie. Nici de pareza, muschii fetei erau in regula.
-Aveti senzatie de furnicaturi pe undeva?
-...nu....
Bun, vorbeste.
-Cum va numiti?
-...m...marian...
-Domnu' Marian, trebuie sa stati linstit, sa nu va miscati.
-Vreau sa merg acasa. Nu vreau cu salvarea, vreau acasa!
-Va asteapta cineva acasa? aveti sotie?
Izbucneste in plans, imi duce mainile spre fata lui si isi ascunde plansul dupa ele, sarutandu-le si multumindu-mi. Cand reuseste sa isi concentreze privirea, se uita spre mine si ma mangaie parinteste pe cap. Am fost uimita! de obicei oamenii se uita stramb la mine si ma judeca dur doar pe baza lookului meu. Iar el ma mangaie?! wtf... Un domn suna dupa salvare. Cand l-am auzit folosind expresia "decubit dorsal" stiam ca are si el ceva cunostinte medicale.
Am observat atunci ca saracul om tuseste. L-am ajutat sa se intoarca pe o parte ca sa-i fie mai usor. Ii sustineam capul, aveam impresia ca simt ceva ud. Era sange. Atunci tovarasii lui au inceput  sa traga de el, sa il ridice, sa il duca acasa. "Voi vedeti ca are capul spart? unde sa il duceti? Un traumatism ca asta l-a afectat intr-un fel, iar eu nu pot sa stiu cum anume! are nevoie de un RMI si de ECG, va dati seama ca amicul vostru a fost mort pana acum cateva minute?!"
Apoi mai intervine si o doamna "Lasati-o voi pe domnisoara, ca stie ea ce face!"
Acum, si tovarasu' Marian vrea sa se ridice. Il tin de ceafa si il imping usor pe piept spunandu-i sa stea intins inca putin si apoi il duc eu acasa. M-a ascultat si s-a intins la loc. Gloata de oameni se tot marea...
Si in sfarsit ajunge salvarea. Vine doamna, o injura toata masa aia de oameni, ca pana vine salvarea mor oamenii. E adevarat, dar nu sunt destule masini de salvare. Ma intreaba daca il cunosc. "Nu il cunosc, dar stiu ca il cheama Marian... S-a lovit tare la cap, a avut nevoie initial de un masaj cardiac pe care i l-am facut cu succes, evident. Pulsul este simetric dar filiform. Nu a avut reflexe pupilare o vreme, ma gandesc ca o fi avut vre-un atac cerebral, nu pot sti sigur. Nu da semne de paralizie sau pareza".
-Si in ce an esti la medicina, domnisoara?  ma intreaba zambind.
-Nu sunt...
-Pai de ce?! Ar trebui!
-Nu am posibilitati financiare.

Vine colegul ei cu targa, il ridicam toti e 'nea Marian si il asezam pe respectiva targa.
Usile ambulantei se inchid, multimea de privitori se rareste...un domn vine sa imi stranga mana.
Abia acum ca s-a terminat totul, imi tremura picioarele. Imi continui drumul spre patiserie,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ajunsa acolo, ma simteam deja mai bine.
Pe o banca in parc, seara, dupa acest eveniment, domnisoara isi savureaza placintica cu vanilie, cafeaua si tigara cea de toate zilele.
Respiram usurata.